S-au dus 8 ani.. imi amintesc prima zi, imi era teama,ma luat mama de mana si am intrat in curtea scoli. Erau atatia copii,parintii ,atatea persoane necunoscute nici nu stiam ce caut aici. Au trecut zile, copii mai mari decat mine ma ingrozeau nu mai vroiam sa merg la scoala,vroiam sa stau acasa, dar am continuat,am crescut am trecut peste tot,am avut in scoala cele mai frumoase momente din viata,am cunoscut persoane speciale,am inceput sa descopar viata cu bune si rele,totul era minunat,acolo am inceput cu adevarat sa traiesc. Si acum a venit clipa,in care trebuie sa parasesc acest loc,am crescut,locul meu nu mai este aici ,gandul acesta ma omoara. Cum as fi putut sa aleg un alt liceu? Cum as fi putut sa plec asa de acolo? Am ales Caragiale,pentru ca este lipit de scoala mea,lipit de locul in care totul a inceput sa aiba sens,stiu ca acolo este locul meu,sunt mandra ca am facut aceasta alegere.
Dar cu toate astea,imi va vi dor de tot..Imi amintesc cu ce durere in suflet am coborat pt ultima oara scariile ,fiecare treapta ,ma facea sa plang din ce in ce mai rau,nu puteam sa ma opresc,atunci mi-am dat seama cat de mult conta acel loc pentru mine.Nu vroiam sa fiu ABSOLVENTA, de ce a trebuie sa ne declare domnul director absolventii? De ce nu mai am loc aici? De ce trebuie sa plec?Nu vreau sa se termine,iubesc acest loc.Nu credeam ca va fi atat de dureros...sfarsitul.
