Dimineti de decembrie...

..pline de iubire.


SUNT ASA DE INDRAGOSTITA <3

We are back togheter..

Stateam de vorba cu o amica pe scara,special sa il mai vad inca odata..Era vineri,stiam ca tot weekendul nu il mai vedeam..si imi va fi dor..

Timpul trecea,trebuia sa ne ducem la ora de mult,dar inca il asteptam..si a venit.Iar atunci am vrut sa plec spre clasa,dar nu ma lasa sa trec.
Ma luat in brate,vroiam sa par indiferenta si ii dadeam niste replici dure,el nu se lasa si vroia sa ma sarute..nu am acceptat prima oara,nu vroiam sa cedez,chiar daca muream de nerabdare,sa il strang in brate,sa il sarut ,pt ca nu o mai facusem de mult..
Dorul ma cuprinse..si am cedat,nu eram sigura daca e bine ce fac.Dar am riscat..si in continuare imi asum un risc destul de mare,deoarece a urmat o conversatie,o conversatie care ma facut sa cedez ,chiar daca imi propusesem sa nu fac asta.
Si dupa tot,l-am iertat..nu stiu daca e bine,presimt ca nu,dar va fi ultima oara.

Perfect ..dar atat de fals

Dezamagire,durere,dispret..cam asta e in sufletul meu.De cateva zile incerc sa imi schitez fericirea pe chip.De ce a trebuit sa te cunosc, de ce a trebuit sa stralucesti si dupa aceea sa-ti pierzi stralucirea?

Atat de perfect? Nu imi puteam imagina,au fost zile in care ma simteam efectiv in Rai.Si simteam ceva,ce nu mai simtisem niciodata,ceva atat de special ,cum ai putut sa faci asta?
Ai inventat cuvinte amagitoare! Cuvinte ce le spuneai si alteia!Am crezut in tine,am crezut in fiecare vorba falsa,am crezut totul,SUNT O PROASTA!
Suferinta pentru tine ma macina! De ce durerea e insuportabila uneori? As vrea sa fie atat de simplu! De ce a trebuit sa te cunosc? De ce iubirea e incurabila? De ce mi-e imposibil sa te uit?
Ma simt mai folosita ca niciodata,mie frica sa mai iubesc,nu credeam ca ceva atat de special,poate fi atat de fals,iar asta ma schimbat radical.
Si urac ca te iubesc,urasc atat de mult asta.Dar in niciun caz nu voi ceda,daca te vei intoarce la mine.

Un inceput de poveste..

"When I close my eyes
I see me and you at the prom
Weve both been waiting so long
For this day to come
Now that its here let's make it special"

Cine spune ca toate balurile se termina prost?Ei.. bine majoritatea eleviilor din Caragiale..Dar nu si in acest an. Se spune ca uneori reusesti sa dansezi cu aceea persoana speciala.

Am asteptat atat de mult aceasta clipa,iar atunci cand aproape imi pierdusem orice speranta, s-a intamplat.Zambetul imi aparuse pe buze,eram fericita si stiam ca aceasta va ramane o seara de neuitat.

Dar nu ma gandeam , ca va fi atat de speciala..
Iar acum realizez cat mi-se potrivesc aceste versuri..

"Before the lights go up and the music turns off,
Nows the perfect time for me to taste your lip gloss"

Un mesaj dubios,trimis din gelozie..urmat de ceea ce am asteptat atata timp.
Era incredibil..parca eram intr-un film,dar se pare ca ,si in viata exista finaluri fericite..

Si de parca nu ar fi fost ,atatea faze minunate dar asa de neasteptate, atunci cand balul se sfarsise,toata lumea indreptandu-se spre iesire,mi-am dat seama ca surprizele divine pt mine,nu se terminase inca, atunci cand el s-a oferit sa mearga cu mine spre casa.

Ma facut sa cred din nou ,ca speranta nu moare niciodata,ma facut sa cred in finaluri fericire,mi-a daruit cea mai frumoasa seara din viata mea.

Aceast bal promit ca nu il voi uita niciodata si nu voi lasa pe nimeni sa imi strice aceasta minunata amintire.


Ma simt asa de implinita,fericita,mai indragostita ca niciodata.

dimineata de toamna

E toamna. Dimineata tot orasul e invaluit de o ceata grea.Oamenii se imbulzesc pe strazi, la metrou,in statii de autobuz,traiesc parca cu disperare fiecare secunda,traim intr-un oras care are un ritm al lui, asemanator cu pasul grabit al unui om mereu in intarziere. Scapand de agitatia de la metrou,ma indrept incet spre liceu..frigul imi patrunde in tot trupul,grabesc pasul ,tremurand simt cum imi ingheata incet ,incet fiecare parte a corpului..imi doresc sa fie vara ,ma las dusa de val, si gandul ma duce la o zi fierbinte de august,e minunat,dar brusc ma trezesc la realitate.Ma indrept aproape inghetata spre curtea liceului si ii vad pe toti tremurand,tragand insetati dintr-o tigara.Intrand in vorba si razand de fel si fel de chesti,parca nu se mai simte frigul asa de patrunzator.Dar soneria ne intrerupe distractia, iar acum toti ne indreptam tulburati spre salile de curs..
Ma asez in banca,aiurita ca deobicei,nici nu sesizez ce spune profesoara. Sunt din nou in lumea mea..visatoare.

13

Se apropie ziua de 13 a acestei luni.Dar cred ca este pentru prima oara,in care nu gandesc 13 ,zi cu ghinion. Dupa acea zi de 13 august,aceasta zi a devenit una minunata pentru mine.Dar asta nu inseamna ca va fi mereu asa, acum imi va fi dor de cat de frumos era acum o luna.Dar nu voi fi trista,pentru ca eu mereu voi crede in happy endings.
Iar in aceasta zi voi incepe si liceul,o noua etapa a vietii,din cate am auzit, cea mai frumoasa.


13 septembrie,va fi un nou inceput.

A venit toamna si sunt asa de melancolica..
Atatea ganduri,regrete,tristete,speranta,amagire, unde duc toate astea?
Uneori am momente in care ma gandesc de ce m-am schimbat,de ce nu mai sunt aceea fetita mica ,inocenta ,dependenta in fiecare clipa de mama ei si uneori incerc sa fiu asa dar prezentul intr-un fel ma impiedica. In aceste momente nu pot sa accept ca am crescut,de aceea niciodata nu pot privi poze cu mine de cand eram mica,pentru ca mereu ma intreb de ce a trebuit sa ma schimb,sa cresc,sa i-au parte la toate tentatiile prostesti a le vietii si apoi incep sa plang.
Si cu toate acestea, trebuie sa traiesc prezentul,sa ma bucur de el. Dar sunt la varsta la care fac multe greseli,la care nu stiu cu adevarat ce vreau,nu stiu ce e bine sau ce e rau si nu stiu incotro sa ma indrept.

Imi doresc ceva,o schimbare, ceva care sa ma faca fericita,sa ma bucur de prezent,iar trecutul sa fie doar o amintire frumoasa.