A venit toamna si sunt asa de melancolica..
Atatea ganduri,regrete,tristete,speranta,amagire, unde duc toate astea?
Uneori am momente in care ma gandesc de ce m-am schimbat,de ce nu mai sunt aceea fetita mica ,inocenta ,dependenta in fiecare clipa de mama ei si uneori incerc sa fiu asa dar prezentul intr-un fel ma impiedica. In aceste momente nu pot sa accept ca am crescut,de aceea niciodata nu pot privi poze cu mine de cand eram mica,pentru ca mereu ma intreb de ce a trebuit sa ma schimb,sa cresc,sa i-au parte la toate tentatiile prostesti a le vietii si apoi incep sa plang.
Si cu toate acestea, trebuie sa traiesc prezentul,sa ma bucur de el. Dar sunt la varsta la care fac multe greseli,la care nu stiu cu adevarat ce vreau,nu stiu ce e bine sau ce e rau si nu stiu incotro sa ma indrept.

Imi doresc ceva,o schimbare, ceva care sa ma faca fericita,sa ma bucur de prezent,iar trecutul sa fie doar o amintire frumoasa.